salut Bucovina - informatii turistice din Bucovina

  • PDF

Suitul oilor la munte si m?sura laptelui

Pentru comunit??ile române?ti, anul pastoral „se socote?te” între Sfântul Gheorghe (23 aprilie) ?i Sfântul Dumitru (26 octombrie). Cu toate acestea, de pu?ine ori cele dou? date corespund suitului ?i coborâtului de la stân?, aceste evenimente fiind stabilite în func?ie de data la care „cade Pa?tele”, de aspectul meteorologic al anotimpurilor respective, de amplasarea geografic? a stânei etc.

Anterior suitului la stân?, uneori înc? din timpul s?rb?torilor de iarn? „se tocmesc” bacii ?i ciobanii : gospodarii de?in?tori de oi ?i vite aleg stâna la care î?i vor trimite animalele în func?ie de mai mul?i factori, dintre care esen?iali sunt experien?a ?i iscusin?a baciului ?i a ciobanilor, precum ?i calitatea p?sc?torii, distan?a fa?? de vetrele satelor etc.

Dup? stabilirea suitului la munte, gospodarii au de îndeplinit dou? activit??i obligatorii : tunsul oilor ?i însemnatul acestora. De obicei, se practic? pentru însemnat vopsitul unei ?uvi?e de lân? sau a unei urechi într-o culoare anume, distinctiv?.

Oile ce urmeaz? a fi urcate la munte sunt separate în trei categorii : oile cu lapte, sterpe ?i cârlani. De cele mai multe ori, cârlanii sunt l?sa?i acas?, de ei urmând s? se ocupe copiii familiei de?in?toare.

În cadrul stânei, de sterpe se ocup? ciobanii cei lipsi?i de experien??, tocmai pentru c? aceast? activitate presupune mai multe responsabilit??i.

Suitul oilor la munte corespunde, de cele mai multe ori, unei duminici sau unei alte s?rb?tori.

 Înainte de a fi scoase din ocolul gospod?riei oile sunt stropite cu aghiazm? ?i sunt mânate spre turma comun? cu m?nunchiuri de busuioc sfin?it ?i crengi de leu?tean verde, (planta aromatic? caracteristic? prim?verii). Se crede c? astfel se vor înl?tura posibilit??ile unor efecte malefice, cum ar fi bolile sau „luatul manei”.

  Stâna propriu-zis? este compus? din mai multe „acareturi”, dintre care nu pot lipsi ad?postul ciobanilor, ocoalele ?i strunga oilor. Acestea sunt primenite ?i reparate anual înaintea suitului la munte, ad?postului uman revenindu-i ?i func?ia de „fabric? de brânzeturi”.

  Numai în mai multe feluri, (colib?, v?c?rie, stân?, bordei etc.) ad?postul stânei poate avea mai multe înc?peri : una în care „se încheag?” ?i se doarme, (prev?zut? cu vatr? sau lai?i), celariul în care se depoziteaz? ustensilele ?i materialele necesare diferitelor activit??i specifice ?i comarnicul, un fel de c?mar? în care se depoziteaz? ca?ul l?sat la dospit ?i alte produse rezultate din închegarea laptelui.

 Personalul stânei se împarte pe mai multe categorii, în func?ie de experien??, de amploarea responsabilit??ilor presupuse de o activitate sau alta, în func?ie de vârst? etc.

 Mai presus de to?i „staroste” al tuturor activit??ilor stânei este baciul ( în zilele noastre i se mai spune ?i ?ef de stân?), om de încredere, respectat de întrega comunitate, priceput „la închegat”, om curat la trup ?i suflet, bun coordonator, curajos ?i cu prezen?? de spirit. Nu întâmpl?tor portretul baciului corespunde portretelor unor eroi legendari, consacra?i în literatura popular? ?i cea cult?.

Apropo de literatur?: b?ci?a este o crea?ie lingvistic?, f?r? corespondent real în via?a pastoral? tradi?ional?. Este cunoscut faptul c? în vechime, femeile nu aveau ce c?uta în stân?, cu atât mai pu?in erau l?sate s? fac? munca baciului. P?storitul era considerat exclusiv o munc? de b?rba?i, excluderea femeilor fiind motivat? de reguli sacre sau, mai p?mânte?ti, de criterii de pricepere ?i igien?.

Din personalul stânei, nu pot lipsi ciobanii ?i strungarii. De asemenea, în cazul stânelor cu un num?r mare de animale, se angajeaz? ?i alte categorii de personal, în func?ie de nevoi.

În afara personalului uman, orice stân?, din toate timpurile, nu se poate lipsi de prezen?a câinilor ciob?ne?ti, crescu?i ?i dresa?i anume pentru a fi paznici stânei ?i tovar??i de n?dejde ciobanilor c?rora apar?in.

Suitul oilor la munte este considerat ?i ast?zi, în comunit??ile rurale, un autentic prilej de s?rb?toare a prim?verii ?i se bucur? de o atent? regizare, dup? reguli ?i credin?e str?vechi.

De obicei, în fruntea cârdului de oi merge baciul, preotul ?i câ?iva gospodari de frunte, de?in?tori ai unui num?r însemnat de animale. Fie c? merg pe jos, fie c? merg în c?ru?e, uneori c?lare, se cuvine ca femeile s? încheie ?irul participan?ilor la suitul oilor la stân?.

Toat? lumea trebuie”s? fie primenit?”, adic? s? fie proasp?t îmb?iat? ?i s? poarte straie curate.

Odat? ajun?i la stân?, preotul va binecuvânta ?i va stropi cu agheazm? ad?posturile ?i ocoalele; abia apoi se va intra în ele ?i vor fi binecuvântate oile ?i ciobanii lor.

 De o mare importan?? în cadrul credin?elor mo?tenite de mii de ani este momentul aprinderii focului în vatra stânei, foc denumit „focul viu”, „focul vie?ii”, „focul nestins” etc. Func?ia focului viu este mai presus decât una strict func?ional?, el reprezentând esen?a îns??i a puterii necesare ?i benefice pe care o are lumina soarelui, lumina credin?ei ?i puterea lui Dumnezeu asupra oamenilor ?i asupra bel?ugului p?mântului.

Pân? la „mulsul de sear?”, gospodarii care ?i-au înso?it animalele sunt protagoni?tii unei veritabile serb?ri câmpene?ti, de la care nu lipsesc muzican?ii, jocul ?i voia bun?. Cu acest prilej paji?tile din jurul stânelor g?zduiesc adev?rate expozi?ii gastronomice, fiecare gospodin? încercând s? concureze aspectul ?i gustul mânc?rurilor preparate de cons?tencele sale.

M?sura laptelui nu corespunde întotdeauna primei mulsori. De cele mai multe ori „m?sura” se organizeaz? ulterior suitului la stân?, constituind un eveniment pastoral distinct ?i un nou prilej de serbare câmpeneasc?.

Din instrumentul m?surii laptelui nu puteau lipsi g?leata de muls ?i cupa,(amândou? din lemn), ??ncu?a ?i r?bojul.

Odat? muls, laptele animalelor de?inute de un gospodar era m?surat cu ??ncu?a de lemn, pe care se f?cea semn în dreptul nivelului la care ajungea laptele din g?leat?. Adeseori ??ncu?a se despica în dou?, una dintre jum?t??i fiind dat? proprietarului, cealalt? r?mânând la baci. În func?ie de cantitatea de lapte „înregistrat?” pe ??ncu??, se stabilea cantitatea de brânz? ce urma s? revin? fiec?rui proprietar de animale. Aceast? cantitate se însemna pe r?boj, „actul contabil” al baciului, pe care acesta îl purta înfipt sub chimir ca s? îl poat? consulta ori de câte ori era nevoie.

De-a lungul veacurilor, semnele înscrise pe r?boj, în?elese doar de acela care l-a f?cut, au devenit tot mai elaborate, mai estetice, deoarece erau v?zute de mult? lume ?i caracterizau, prin aspect ?i mesaj, gradul de inteligen?? al baciului. Rolul r?bojului a fost preluat, în timp, de bâta ciob?neasc?, care a devenit o adev?rat? carte de vizit? a ciobanului, transformat? adeseori într-o oper? de art? nepre?uit?. S-a realizat astfel, pentru prima dat? în cultura popular? româneasc?, trecerea evident? a unor elemente strict func?ionale (cu func?ie de memorare), c?tre elemente de ordin artistic, cu func?ie estetic? ?i spiritual? mai presus de func?ionalitate; s-a trecut de la func?ional la artistic.

Ca ?i în cazul suitului la munte, m?sura laptelui este o s?rb?toare a comunit??ilor pastorale, cu deosebit? importan?? din punct de vedere economic ?i social. Înc? d?inuesc osp??urile specifice acestui moment, de la care nu pot lipsi produsele lactate proasp?t preparate.

M?sura laptelui este momentul în care, la fel ca acum sute de ani, gospodarii se adun? nu numai s?-?i evalueze poten?ialul economic al propriei gospod?rii ci, mai ales se întrunesc pentru a sus?ine împreun? un obicei str?vechi, despre care cred c? se cuvine a fi respectat ?i men?inut.

Informa?ii puse la dispozi?ie de Centrul Cultural Bucovina, Consultant artistic-prof. Minorica Dranca

Esti aici: Bucovina Traditii si obiceiuri Traditii si obiceiuri de stana